Falimentarea CFR-ului – drepturi de autor
Am citit/ascultat/vizionat, în lunile astea de vacanță, mulți compatrioți care își descriau martiriul câte unei călătorii cu trenul prin țara noastră. Nu voi insista aici cu ilustrări, sunt cu siguranță proaspete în mintea tuturor celor care au avut un minim contact cu fenomenul. Cvasitotalitatea relatărilor despre care vorbesc se încheiau cu câte o sudalmă – formulată mai academic sau mai din topor, după gustul autorilor – la adresa responsabililor. Responsabilii, însă, rămâneau aproape întotdeauna, lipsiți de identitate. Explicația faptului că autorii dezastrului din CFR nu sunt numiți este, oarecumva, la îndemână: distrugerea companiei a fost un proces continuu, început din 1990 și continuat până azi, deci pot fi considerați ca fiind demolatori toți cei care s-au perindat la conducerea instituției care patronează compania – respectiv Ministerul Transporturilor – în toate ipostazele oficiale ale acesteia. În fața acestui tip de culpă colectivă m-a încercat un disconfort: nu e în regulă ca autorii unei crime să fie camuflați sub identitatea unei mase difuze de funcționari și politicieni. Cred că e dreptul nostru să știm cui anume să-i adresăm înjurăturile – asta dacă nu se va pune vreodată și problema unei răspunderi de altă natură. Așa că am hotărât să fac un mic efort pentru a pune la îndemâna supăraților o sumară analiză a identității personale și politice a persoanelor care au condus Ministerul Transporturilor (MT) din 1990 până azi. Iată câteva concluzii:
1. în cei 27 de ani, din intervalul analizat, MT a avut 26 de miniștri – cu alte cuvinte, am avut parte cam de un ministru pe an. Asta ar putea însemna că niciuna dintre aceste persoane nu ar trebui să fie ținta acuzațiilor noastre, pentru că nimeni nu poate să salveze o instituție de calibrul CFR într-un an.
2. Responsabilitatea s-ar deplasa, în acest caz, mai degrabă spre partidele care au numit miniștrii, pentru că partidele dau – nu-i așa? – consistență și sustenabilitate proiectelor de reformă sau, după caz, de jefuire a unei companii atât de importante. OK, am produs o asemenea analiză: grupările politice cele mai longevive la controlul MT au fost PD/PD-L/+Băsescu – cu 110 luni; miniștrii PSD/PDSR au condus ministerul timp de 106 luni urmate de PNL cu 34 de luni, de-acu’ istoricul PUNR cu 33 de luni și, recent, de guvernul tehnocrat Cioloș cu 13 luni (am început statistica cu anul 1991, după ce s-au mai așezat foștii FSN-iști în partide mai definite).
Fig.1 Partidele care au controlat Ministerul Transporturilor începând din 1991 (număr de luni)
Pentru cei mai supărați dintre cei supărați pe CFR știu sigur că numele unor partide nu va fi de ajuns. E, totuși, nevoie să știi cine a fost cel care ar fi avut timp să salveze ceva și n-a făcut-o, dacă nu cumva a contribuit activ la dezastru. Lor le dedic selecția următoare în care am păstrat numai persoanele care au totalizat cel puțin doi ani la cârma ministerului. Persoana care a condus cel mai mult timp MT este Miron Mitrea – 96 de luni. A fost un mandat excepțional – Mitrea a condus ministerul fără nici o întrerupere timp de patru ani – adică pe toată durata guvernării Adrian Năstase. Pe locul următor se situează Traian Băsescu – cu 78 de luni, o durată compusă din trei mandate -, apoi Radu Berceanu – care a fost ministru în două runde, totalizând 58 de luni și Anca Boagiu care a strâns, prin cumul, 46 de luni.
Fig. 2: Persoanele care au condus Ministerul Transporturilor cel puțin 24 de luni (număr de luni).
Sigur, statistica asta se poate îmbunătăți dacă aplicăm o corecție nerecomandată de persoanele sensibile la discriminarea de gen. Cu această modificare – atenție, sexistă și nedreaptă – clasamentul ar arăta cam așa:
Fig. 3: Persoanele care au condus Ministerul Transporturilor cel puțin 24 de luni (număr de luni).
În prezent, avem la Transporturi un ministru PSD care se numește Alexandru Răzvan Cuc. Am înțeles că premierul l-a criticat recent, deci nu cred să apuce să repare ceva din dezastru.
Mircea Toma*
*nu semnez acest text cu pretenția vreunei competențe în domeniu. Sunt doar legat sufletește de domeniul transporturilor: străbunicul meu a fost acar, bunicul șef de gară, tata medic la spitalul CFR, iar eu psiholog la aviație. Am imaginea unui sistem profesional care era un model de responsabilitate, în ciuda unor epoci care nu dădeau mulți bani pe aceste calități. Dar ceea au reușit PSD și PD, Băsescu, Mitrea, Berceanu și restul ticăloșilor să facă din CFR este dincolo de revoltător.
0 Comentarii