Cele trei tipuri de iubitori de fotbal în România
Meciurile de fotbal sunt mereu mai frumoase atunci când te bucuri de spectacol alături de prieteni. Și când câștigă echipa preferată. Și când câștigi tu la ponturi Superliga. Doar că e imposibil să nu fi stat vreodată la masă cu aceste trei tipuri de iubitori de fotbal. Cum de ai rezistat?
Expertul
Este tipul care le cunoaște pe toate. Pur și simplu nu poți să ieși la bere cu el fără să îți explice în ce moduri a revoluționat Guardiola fotbalul. Deși până să vină Haaland, începeai să numeri pasele între fundași și mijlocașul defensiv la fel cum numeri oi înainte de culcare ca să te ia somnul. Tot el este tipul care îți spune că Ancelotti și-a asumat un risc jucandu-l pe Valverde în partea dreaptă din trio-ul de atac. Da, într-adevăr, mare risc îți asumi când pui în poziție ofensivă un jucător care are viteză, dribling și un șut ca din tun.
"Expertul" nu e niciodată mulțumit de tactica aleasă de antrenor. Mai ales când are bani băgați pe peste la goluri. Folosește atât de des expresii precum "tranziție pozitivă", "un-doi pentru al treilea" sau "pressing avansat" încât parcă îl vezi în locul lui Sir Ilie Dumitrescu la DigiSport.
Dar ce este mai enervant e că niciodată nu se oprește doar la fotbal. El e expert și în relații, afaceri și politică. Te miri cum de nu are și el un doctorat ca alți "experți" din România, Ciucă și Bode.
Statisticianul
El e persoana perfectă atunci când vrei să pui la pariuri sportive și îți e lene să cauți un detaliu. E o sursă perfectă de informații, dar la fel e și Google-ul. Și Google e clar mai puțin enervant. Parcă toată trăsătura lui principală de caracter e redată de faptul că știe cine are mai multe goluri marcate, Messi ori Cristiano. Fiindcă Ronaldo e unul singur, Il Fenomeno. Aici îl aprobi și îi faci cinste cu ceva de băut.
Vorbește agitat de parcă soarta lumii ar depinde de statisticile lui. Poate doar soarta biletului tău. Băi, dar niciodată când spune că un meci e "100% sigur", că uite ce spune statistica, nu se adeverește.
Nostalgicul
"Pe vremuri era mai bine, bro". Nostalgicul nu se înșală pe de-a-ntregul, dar contează și la ce se referă. Că dacă îi e dor de duelurile Ceahlăul Piatra Neamț - Gloria Bistrița, atunci ai tot dreptul să îl trimiți la origini. Însă dacă e nostalgic după fotbalul romantic, după acel 4-2-4 al Braziliei, atunci poate îl înțelegi.
Doar că fotbalul evoluează, iar nostalgicul e mereu prins în trecut. Bine, cu România ratând fiecare Mondial din 1998 încoace, parcă doar pe noi ne-au sărit progresul și rezultatele importante.
Încerci să îl faci să înțeleagă că acum are oportunitatea să vadă atâția fotbaliști de calitate. Geniul lui Messi, viteza lui Mbappe, fițele și simulările lui Neymar, totul în 4K, dar el e convins că fotbalul era mai bun când trebuia să își regleze antena parabolică pentru a-l vedea pe Belodedici jucând libero la Steaua Roșie Belgrad. Cu toată dragostea pentru Belo.
Nu ai cum să îl convingi că poate să se bucure de fotbalul de acum, dar și să își mențină amintiri plăcute despre cum era jocul în trecut. Nu, el trebuie mereu să fie "păi ăștia-s fotbaliști, bă?".