În Franța, politicienilor chiar le e frică de popor. Pentru că acolo există popor și nu există Latrine
Președintele Franței s-a speriat de proteste și aruncă cu suta de euro în populație, așa cum a aruncat Ceaușescu cu suta de lei în 89 sau cum a aruncat Dragnea alaltăieri, prin gura Vioricăi, cu noi măriri de pensii.
Dar știți care e diferența? Diferența e că Macron chiar s-a speriat, știe că poporul l-a luat la ochi și face gesturi disperate. Ceaușescu în schimb nu era disperat. La fel, Dragnea. Cretinii ăștia de la noi nu sunt disperați când văd oamenii pe stradă. Ei aruncă cu bani nu din disperare, ci dintr-un calcul arogant: vor să corupă restul poporului, pe cei care stau în casă, se uită la Latrină (sau la cealaltă televiziune făcută din banii furați de SRI de la români) și la o adică nu ar avea o problemă să se bage și tancurile peste protestatari, dacă mai iese un ban la pensie. Calculul ăsta e corect pentru Dragnea și ar fi fost corect și pentru Ceaușescu, dacă ar fi prins un alt context internațional - nu vă faceți iluzii.
Aici e diferența, la calitatea poporului. Aici avem de lucrat - din păcate mult, vreo 15 mii de ani.
PSD se bazează pe corupția românilor. Ba, chiar pariază pe asta cu fiecare mișcare politică pe ei o fac. Vorbim de un popor care și-a făcut unii eroi din tâlhari la drumul mare. Ba, unii chiar au fost criminal psihopați de manual. Ieri „Dacă îl jefuiește pe boierul și ne dă și nouă nu mai contează că i-a violat fata.” Astăzi „Dacă ne mărește salariile nu mai contează dacă e hoț calificat”. Shakespeare ar fi trebuit să pună în gura ofițerului de gardă „E ceva putred în România.” De fapt așa a și pus-o, doar că noi românii încă nu ne-am prins. Nu toți. Încă nu toți.