Iertați-ne că manelele nu e viața mea!
Iertați-ne, suntem bicisnici! Câți dintre noi nu am fost măcar o data răi? Câți nu am întors capul făcându-ne că nu auzim tubul de bas din Loganul care trecea pe lângă noi cu geamurile deschise? Omul ăla, șoferul, a investit bani în sculă… că nu asculta numai el, ne dă tuturor! Asta e răutate, zău. Pe băiatul ăla îl doare capul acolo, la volan, tabla mașinii îi tremură, totul în jur e vuiet de infern, dar el rezistă! Rezistă pentru niște nerecunoscători. Și câți dintre noi nu ne-am făcut că nu vedem frumosul trening alb asortat cu geaca de piele din mall? Aud? Asta e invidie! Dar oare câți dintre noi nu am sunat la poliție sau la ușa vecinului care ascultă tare manele? De ce am făcut asta? Pentru că suntem niște triști, de-aia! Că, până la urmă, e casa omului și în casa lui face ce vrea el, băi! Asta se numește obstrucționarea accesului la cultură, băi, invidioșilor! (Radu Moisescu)
0 Comentarii