A căzut în capcana de a se proiecta mereu și mereu într-o singură voce, un clișeu sonor, mereu același. Rezultatul e un deja-auzit de-ți țiuie urechile. Și asta n-ar fi nimic, da' a venit și lerul, bă , băiatule! Fugea lumea, săracii, la Dedeman, dă nu mai avea loc dă ieșit de urgență din parcare, care puseseră ăia calamitatea la boxele de tablă „pentru sonorizarea unității”. Un' să fugi, bă, în mașină era ăia la radio cu ordonanța, afară era leru' la magafoane. Dăcât mi-a scăpat instinctiv privirea pe un capac de canal, că mi-a și răsărit întrebarea „De ce m-am întors io-în țară, Mitică?” Auzii așa, ca venind de niciunde „De prost, mon cher!”
A căzut în capcana de a se proiecta mereu și mereu într-o singură voce, un clișeu sonor, mereu același. Rezultatul e un deja-auzit de-ți țiuie urechile. Și asta n-ar fi nimic, da' a venit și lerul, bă , băiatule! Fugea lumea, săracii, la Dedeman, dă nu mai avea loc dă ieșit de urgență din parcare, care puseseră ăia calamitatea la boxele de tablă „pentru sonorizarea unității”. Un' să fugi, bă, în mașină era ăia la radio cu ordonanța, afară era leru' la magafoane. Dăcât mi-a scăpat instinctiv privirea pe un capac de canal, că mi-a și răsărit întrebarea „De ce m-am întors io-în țară, Mitică?” Auzii așa, ca venind de niciunde „De prost, mon cher!”