Preoții cu vocație nu fură banii babelor. Și plătesc taxe
La noi cel puțin, a fi preot a devenit o meserie. Nu mai e de mult o vocație. Oamenii care aleg acest drum îl aleg ca să fugă de responsabilitate, ca să scape de muncă, să aibă o viață ușoară. Mulți dintre ei, poate cei mai mulți, practică o formă nouă de cerșetorie, legalizată și nefiscalizată, ridicată la nivel de valoare morală. Prelații își arogă meritul de a fi părinții societății, când de fapt nu fac nici o educatie comunității, în afară de aceea de a da bani la biserică. Stau închiși între ei, sunt rupți de realitatea socială, cerșesc bani ca să trăiască în comoditate, fără datorii la întreținere, la cablu și la cârciumă, ca poporul care îi ajută să acopere deficitul de moralitate din cutia milei. Unii duc o viață de îmbuibați prostind lumea cu promisiuni, dar neavând minima intenție de a oferi societății ceva în schimb. Sau altceva în afară de sfaturi electorale. În rest, aruncă vorbe goale, precum fariseii din timpul lui Iisus. Lumea, în virtutea respectului tradițional pentru biserică, pune botul la demagogie. Apoi pune și banul. Preoții cu vocație scriu cărți, nu se bat pe parohii. Dacă aș fi pe deplin ateu, dar nu sunt, că le-am mai scăpat și eu câte 10-20 de lei la Bobotează, în fine, dacă aș fi pe deplin ateu, aș spune că se răsucește Iisus în mormânt când vede ce se petrece în sânul BOR.
0 Comentarii